Pe o stâncã neagrã, într-un vechi sãtuc, chiar într-o cãsutã, lângã un pãtuc, plânge si suspinã o bãtrânã micã, care are fiul cât un pustiulicã. Cãci la guvernare fiul ei iubit a plecat asearã si n-a mai venit. Celularul sunã noaptea jumãtate. Nu-i semnal, si totusi: Oare cine-i, frate? – Eu sunt, bunã maicã, fiul …